Ce este autismul?

 

Autismul  sau tulburarea de spectru autism (TSA) este o tulburare de dezvoltare complexa, care apare de obicei în primii trei ani de viață și este rezultatul unei tulburări neurologice care afectează funcționarea normală a creierului, afectând dezvoltarea în zonele de interacțiune socială și abilități de comunicare.

Atât copiii, cât și adulții cu autism prezintă dificultăți în comunicarea verbală și nonverbală, în interacțiunea sociala și în activitățile de joacă si de petrecere a timpului liber.

Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive, contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse.

Cercetările indică faptul că diagnosticul precoce (inainte de 3 ani) este esential in recuperarea copilului cu TSA. Prin urmare, părinții ar trebui să fie conștienți de unele dintre primele semne ale autismului.

Semne de avertizare:

• Pierderea limbajul anterior dobandit (nu mai lalalizeaza)

• Pierderea abilitati ludice (nu mai foloseste functional cu jucariile, nu se preface ca…., nu mai imita cu usurinta actiunile adultului, incepe sa evite interactiunea cu adultul in timpul jocului)

• Nu mai raspunde la nume 

• Incepe sa evite contactul vizual

• Nu mai stie cum sa-si exprime vocal ce isi doreste sau ce il deranjeaza

• Nu raspunde si nu initiaza joint attention (nu se uita la obiectul/persoana indicata de adult; nu arata spre/nu ii arata adultului obiectul de care el este interesat)

• Pentru o mai buna identificare a semnalelor de avertizare pentru autism, puteti sa urmariti si colectia de clipuri video creata de First Sign – Autism Institute at Florida State University’s College of Medicine: https://autismnavigator.com

• La Universitatea Cambridge (Autism Research Centre) a fost creat testul CAST pentru evaluarea severitatii simptomelor de autism la copil: https://psychology-tools.com/test/cast

Daca exista suspiciuni puternice atunci faceti programare la un medic psihiatru pentru confirmarea diagnosticului. Pentru a primi diagnosticul, copilul trebuie sa indeplineasca cinci criterii din DSM-V.

 

Criteriile de diagnosticare DSM 5 (asociatia Americana de Psihiatrie 2013)

A. Deficite persistente în comunicarea socială și interacțiunea socială în contexte multiple:

1. Deficite în reciprocitatea social-emoțională, de exemplu, de la abordarea socială anormală și eșecul conversației normale înapoi și înapoi; la o partajare redusă a intereselor, emoțiilor sau afectelor; la eșecul de a iniția sau de a răspunde la interacțiuni sociale.

2. Deficiențe în comportamente comunicative non-verbale utilizate pentru interacțiunea socială, variind, de exemplu, de la comunicarea verbală și nonverbală slab integrate; la anomalii în contactul vizual și în limbajul non-verbal sau deficite în înțelegerea și utilizarea gesturilor; la o lipsă totală de expresii faciale și comunicare non-verbală.

3. Deficiențe în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor, variind, de exemplu, din dificultăți de adaptare a comportamentului pentru a se potrivi diferitelor contexte sociale; la dificultăți în a împărtăși joc imaginar sau în a-și face prieteni; la lipsa de interes pentru semeni.

B. Modele repetate, repetitive de comportament, interese sau activități, așa cum se manifestă prin cel puțin două dintre următoarele:

1. Mișcări motorii stereotipate sau repetitive, folosirea obiectelor sau vorbirea (de exemplu, stereotipii motorii simple, ciocanitul/ rasucitul jucăriilor sau a obiectelor, echolalia, fraze idiosincratice).

2. Insistența asupra similitudinii, a respectării inflexibile la rutina sau a modelelor ritualizate sau a comportamentului verbal nonverbal (de ex., Primejdie extremă la schimbări mici, dificultăți în tranziții, modele de gândire rigide, ritualuri de salut, trebuie să mearga pe acelasi traseu sau să mănânce mâncare în fiecare zi).

3. Interese foarte restrânse, fixate, care au o intensitate sau o concentrare anormale (de exemplu, un atașament puternic sau o preocupare de obiecte neobișnuite, excesiv de circumscrise sau de un interes perseverativ).

4. Hyper- sau hipo-reactivitate la inputurile senzoriale sau interese neobișnuite în aspecte senzoriale ale mediului (de exemplu, aparentă indiferență la durere / temperatură, răspuns negativ la sunete sau texturi specifice, miros excesiv sau atingere a obiectelor, fascinație vizuală cu luminile sau mișcarea) .

C. Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie (dar pot să nu se manifeste pe deplin până când cerințele sociale nu depășesc capacitățile limitate sau pot fi mascate de strategii învățate).

D. Simptomele determină o afectare semnificativă din punct de vedere clinic în domeniile sociale, profesionale sau în alte domenii importante ale funcționării actuale.

E. Aceste tulburări nu sunt explicate mai bine prin dizabilitatea intelectuală (tulburare de dezvoltare intelectuală) sau întârzierea dezvoltării globale. De obicei, co-apar dizabilitatea intelectuală și tulburarea spectrului de autism; pentru a face diagnostice comorbide de tulburare a spectrului de autism și handicap intelectual, comunicarea socială ar trebui să fie sub cea așteptată pentru nivelul general de dezvoltare.

Deoarece criteriile DSM-5 ofera doar o descriere a comportamentelor, multi medici psihiatri utilizeaza instrumente de evaluare clinice standardizate, dezvoltate special pentru diagnosticarea autismului (TSA). 

 

Evaluari clinice folosite pentru stabilirea diagnosticului de TSA

ADOS‑2 – Autism Diagnostic Observation Schedule, Second Edition (ADOS™‑2, Programul de Observație pentru Diagnosticul Autismului™, Ediția a 2-a) este o evaluare standardizată, semi-structurată a comunicării, a interacțiunii sociale, a jocului/folosirii imaginative a anumitor materiale și a comportamentelor restrictive și repetitive în cazul persoanelor trimise către investigație, ca urmare a suspiciunii prezenței unor posibile tulburări din spectrul autist (TSA). Programul ADOS‑2 este varianta revizuită a Autism Diagnostic Observation Schedule™ (ADOS™, Programul de Observație pentru Diagnosticul Autismului; Lord, Rutter, DiLavore și Risi, 1999), recunoscut la nivel internațional ca “standardul de aur” al evaluării prin observație pentru diagnosticarea TSA (Kanne, Randolph, & Farmer, 2008; Ozonoff, Goodlin-Jones, & Solomon, 2005).

ADI-R – Autism Diagnostic Interview, Revised (Interviul de diagnosticare a autismului, revizuit) este recunoscut la nivel internațional, alături de ADOS, drept Golden Standard pentru evaluarea autismului.

• Cauzele specifice ale autismului sunt încă necunoscute. Oamenii de ştiinţă încă fac eforturi să descopere cauzele autismului. Unul dintre motivele din cauza cărora acestea sunt dificil de identificat este faptul că simptomele tulburărilor din spectrul autismului variază destul de mult de la un individ la altul. În plus, se presupune că autismul ar putea fi declanșat de combinația dintre mai mulți factori, nu doar de unul singur (factori genetici si de mediu).

• Prevalenta este de 1 la 59 de persoane, și este de trei sau patru ori mai des întâlnit la băieți decât la fete.

• Autismul este prezent încă de la naștere și se păstrează pe durata întregii vieți.

Fiecare persoană cu autism este un individ și, la fel ca toți indivizii, are o personalitate unică și o combinație de caracteristici.

• Unele persoane ușor afectate pot prezenta doar întârzieri ușoare în limbaj și provocări mai mari în interacțiunea sociala. Pot avea dificultăți în inițierea și / sau întreținerea unei conversații. Comunicarea lor este adesea descrisă ca vorbind pentru ei (de exemplu, un monolog pe un subiect preferat, care continuă în ciuda încercărilor altor persoane de a face comentarii).

 

Persoanele cu autism prelucrează și răspund informațiilor în mod unic.

Persoanele cu autism pot prezenta unele dintre următoarele trăsături:

• Insistența asupra rutinei; rezistenta la schimbare

• Dificultate în exprimarea nevoilor, folosind gesturi sau indicând în loc de folosirea cuvintelor

• Repetarea cuvintelor sau frazelor în locul limbajului normal

• Râd (și / sau plâng) fără un motiv aparent; manifesta suferință din motive care nu sunt aparente pentru alții

• Prefera sa stea singuri

• Tantrum

• Dificultate în a sta langa ceilalți

• Nu doresc să fie îmbratisati sau gadilati

• Evita contactul vizual

• Nu răspund la metodele tipice de predare

• Se joaca repetitiv

• Invart obiecte

• Atașament obsesiv față de obiecte

• Supra-sensibilitate sau sub-sensibilitate la durere

• Nu au ideea de pericol

• Hiperactivitate vizibilă sau subactivitate extremă

• Abilitati motorii grosiere / fine neuniforme

• Comportament agresiv/ auto-agresiv

• Non-răspunsuri la indicii verbale

 

Sute de studii au aratat ca diagnosticarea timpurie, precum si interventia comportamentala (ABA) au un impact dramatic asupra reducerii simptomelor autismului eliminând in 45%- 47% nevoia de asistenta intensiva dupa varsta 6- 7/8 ani.

 

Surse:

American Psychiatric Association (2011). DSM-5 (Retrieved 16.04.13),  www.dsm5.org.

Centers for Disease Control (2014). Diagnostic Criteria for Autism Spectrum Disorder, http://www.cdc.gov/ncbddd/autism/hcp-dsm.html.

Eikeseth, S., Smith, T., Jahr, E., & Eldevik, S. (2002). Intensive behavioral treatment at school for 4- to 7-year-old children with autism: A 1-year comparison controlled study. Behavior Modification, 26, 49-68. 

Lord, C., Rutter, M., & LeCouteur, A. (1994). Autism Diagnostic Interview-Revised: A revised version of a diagnostic interview for caregivers of individuals with possible pervasive developmental disorders. Journal of Autism and Developmental Disorders, 24, 659-685. 

Lovaas, O. I. (1987). Behavioral treatment and normal intellectual and educational function- ing in autistic children. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 55, 3-9. 

Lovaas, O. I., & Smith, T. (1988). Intensive behavioral treatment for young autistic children. Advances in clinical child psychology. In B. B. Lahey & A. E. Kazdin (Eds.), Advances in clinical child psychology (Vol. II, pp. 285-323). New York: Plenum. 

McEachin, J. J., Smith, T., & Lovaas, O. I. (1993). Long-term outcome for children with autism who received early intensive behavioral treatment. American Journal on Mental Retardation, 97, 359-372. 

Smith, T., Eikeseth, S., Klevstrand, M., & Lovaas, O. I. (1997). Intensive behavioral treatment for preschoolers with severe mental retardation and pervasive developmental disorder. American Journal on Mental Retardation, 102, 238-249. 

Weiss, M. J. (1999). Differential rates of skill acquisition and outcomes of early intensive behavioral intervention for autism. Behavioral Interventions, 14, 3-22. 

Cititi si:

Copilul meu a primit diagnosticul de elemente de autism

„Copilul meu a primit diagnosticul de elemente de autism. Nu e asa de grav, asa e? E mai usor de recuparat, nu?” Sub forma asta sau sub forme similare, e una din intrebarile curente in cele cateva zeci de mesaje pe care le primesc zilnic. Iar raspunsul e foarte foarte simplu. Doar ca pe cat de simplu e, pe atat de complicat pare. Si e ...

0

Tata sau mama … de copil autist

Tata sau mama …de copil autist. In esenta tentatia e sa consideri ca sunt parinti. Amandoi. Dar realitatea e ca… diferenta e uriasa. De la momentul diagnosticului pana mult mai tarziu. Adevaruri. In primul rand e un fapt ca in cele mai multe cazuri mamele sunt cele care “simt” ca ceva nu e in regula. Tatii sunt structurati diferit. ...

0
Copyright 2019 DAAL Autism Project