Fiecare copil are un ritm de invatare. Sunt copii care invata un item pe zi, doi sau unu pe saptamana. Fiecare membru din echipa copilului isi doreste sa noteze ca cel mic a invatat ceva. Dar nu „ceva” abstract, ci cat se poate de concret, palpabil, clar si usor de verificat de catre parinti. Ideal ar fi sa invete zilnic un item din fiecare program. De ce? Pentru ca e singurul mod in care copilul isi poate prinde din urma colegii neurotipici. Dar, ca analist comportamental, cum sa reactionezi cand vezi o sesiune cu intregi sittinguri de trial-uri pe achizitii, cu prompt si fara recompense (sau, in cel mai bun caz folosindu-se recompense sociale)? Cum spunea o mamica din CCR: „sittingul cu puiuti de trial-uri ….si adaug eu…trial-uri cu prompturi si fara recompense?!”. Sau mai auzi si un soi de „haaaaide” urmat de expresia exasperata a terapeutului, de retragerea itemului si o pauza in sitting. Realitatea e ca, in sitting, fara o recompensa puternica, data pe acuratetea raspunsurilor, nu va aparea niciun efect „profund pozitiv” – adica nu am nicio sansa ca mai tarziu sau maine sa raspunda singur. Ceea ce vezi e doar controlul fizic al miscarilor copilului. De ce? Pentru ca este foarte greu sa vezi ca de fapt acel control al miscarilor copilului este un prompt fizic masiv. De ce nu vezi? Pentru ca nu este altceva decat o metoda de predare aversiva. Din care copilul nu va invata decat sa-si apere mainile si sa fuga de orice adult dispus sau nu sa interactioneze cu el. Iar noi ne intrebam de ce nu invata si nu vrea sa mai mearga la terapie. Cum rezolvam problema? In primul rand ne uitam la relatia prompt – recompensa. In cazul nostru avem prompt – nimic. Daca promptul nu este urmat, cel putin in prima parte a predarii, de recompensa avem toate sansele sa inrautatim situatia – adica sa fuga de noi si de predarea noastra fara cap si fara coada. Cum stiti ca ceea ce ii oferiti copilului dupa ce raspunde cu prompt sau independent are rol de recompensa?
Una dintre metodele cele mai simple de identificare a recompenselor tangibile este urmatoarea:
1. Introduci jucariile una câte una și îi arăți ce poate face cu ea (îi prezinti fiecare jucarie de 10 ori alternand de fiecare data prezentarea lor – ex., titirez, masina, avion, titirez).
2. Oferă-i o jucărie si lasa-l sa o manipuleze timp de 15 secunde, fara sa folosesti promptul.
3. Încearcă să-i iei jucăria și dacă refuză să nu ți-o dea notează cu “+”
4. Tine jucăria/sau pune-o undeva o poate vedea, dar nu o poate lua singur.
5. Dacă cere jucăria (se întinde după ea, te trage spre ea, o numește) permite-I să se joace 10-20 de secunde.
6. Jucăriile preferate sunt acelea pe care copilul:
a. Le manipulează mai mult de 15 secunde fara sa fie promptat.
b. Refuză să o dea înapoi.
c. Se întinde după ea.
d. Exprimă bucurie în timp ce se joacă cu ea (zâmbește, este foarte atent la ea, o cară după el/ea).
Noteaza ierarhia lor (de cate ori a ales fiecare jucarie din numarul total de prezentari si cat a stat cu fiecare) si foloseste-le in sesiune pe cele mai puternice (primele 3 sau 5 – sau cele alese in proportie de 80%).
Acum, ori de cate ori introduci un item nou nu uita sa-i faci back-up promptului cu recompensa. Intreaba-ti coordonatorul daca si cum poti folosi aceasta metoda in programului copilului tau.
Surse:
Pace, G. M., Ivancic, M. T., Edwards, G. L., Iwata, B. A., & Page,T.J. (1985). Assessment of stimulus preference and reinforcer value with profoundly retarded individuals. Journal of Applied Behavior Analysis, 18, 249-255.
Mason, S. A., McGee, G. G., Farmer – Dougan, V. F., & Risley, T. R. (1989). A practical strategy for ongoing reinforcer assessment. Journal of Applied Behavior Analysis, 22, 171-179.
0 responses on "Cum sa identifici recompensele tangibile?"